„E plăcut să stau sub privirea Ta, să-aștept aici până Te-oi vedea Glasul Tău să-mi fie lumină în suflet, Să-Ți predau pe-altar viața mea.”
„Cu suflet alb de nevinovăţie,
Învioraţi de-atâtea frumuseţi
Vin tinerii ca să-ţi aducă Ţie,
Isuse, zorii albei dimineţi. …”
„Te cheamă Domnul, nu‑L auzi? De glasul Său de ce te-ascunzi? Atâtea fericiri găsești, Necontenit dacă‑L primești.”
Isaia 48:18 „O, de ai fi luat aminte la poruncile Mele […]” Ce se întâmplă dacă ascultăm de El? Să Îl căutăm câtă vreme Îl mai putem găsi!
„M-au întrebat doi trecători de unde am fericire
Le-am spus că o adun în zori
Din rugă cu iubire.”
Noi unde găsim fericirea?
„O, de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un râu şi fericirea ta, ca valurile mării!” (Isaia 48:18)