Oaspetele – Nicu Mitrică

with Niciun comentariu

Trăia odată-ntr-un oraș un biet cizmar,
Mai necăjit, dar muncitor din cale-afar’.
Era și văduv și creștea cu greu un copilaș
Din munca lui… că viata-i scumpă la oraș!
Dar într-o iarnă, în ajun de sărbători,
Copilul se trezi zglobiu, mai de cu zori
Și alergând îi strigă tatei bucuros:
“Azi va veni ca oaspete, la noi, Hristos!”
“Hai, termină copile… sunt prostii,
Cum să coboare Domnul din tării!”
“Ba ai să vezi că vine… a promis
Precum mi-a spus când L-am văzut în vis!”
A așteptat băiatul singur lângă poartă
Și ar fi așteptat pe Domnul ziua toată,
Dar a văzut cum printre gard privea la el
Desculț și îmbracat în zdrențe-un băiețel!
Văzându-i chipul trist și haina roasă
A alergat spre el și l-a poftit în casă,
L-a așezat la masă, apoi l-a îmbrăcat
Și în ghetuțele lui verzi și noi l-a încălțat!
A doua zi s-a așezat la geam cuminte
Și-a așteptat ca Domnu-n casa lui să intre.
Dar cine s-a oprit, bătând la poarta lor?
Un om sărman cu chip de cerșetor:
“Te rog să-mi dai un colț de pâine, om milos,
În Numele lui Dumnezeu și-al lui Hristos!”
Și din fereastră l-a chemat cu glas vioi:
“Hai vino, om sărman! Intră la noi!”
Era ajunul de Crăciun și-aveau pe plită
O pâine coaptă-n țest și-o rumenă plăcintă.
I-au pus pe masă tot ce-aveau mai bun.
Apoi, sărmanul bucuros, s-a pus la drum.
Afară viscolea cumplit și noaptea se lăsase
Lumini de felinar se-aprind pe străzi și-n case.
Se tot frământă puștiul… “De ce Hristos nu vine?”
Dar vede o femeie ce-n brațe pruncu-și ține!
“Hei, tată! Merg să o aduc aici la noi,
Au înghețat de frig, sărmanii, ca un sloi.”
Și-a alergat voios și a poftit-o-n casă
Bucata lor de pâine și tot au pus pe masă!
“Tăticule, nu vreau ca să te supăr,
Dormi tu pe canapea și eu pe cufăr,
În patul nostru-aș vrea să stea sărmana
Te rog… te rog… mi-a amintit de mama!”
I-au dat cu bucurie sărmanei patul lor
Afară viscolul urla până-n pridvor.
Și-a adormit copilul sus, pe cufăr,
Cu chipul luminos ca florile de nufăr!
Și a văzut în vis… ce vis frumos!
Că în sfârșit S-a arătat Hristos.
I-a spus cu glasul blând, ca un alint:
“Copile, fii de-a pururi fericit!”
“O, Doamne, eu te-am așteptat să vii
Din cerul Tău și ieri și azi și-n fiecare zi!”
“Dar am venit! Nu știi copilul Meu iubit,
Cum de trei ori în casă M-ai primit?”
“Iisuse drag, când Ți-am deschis? Că n-ai bătut?”
“Păi, tocmai asta vreau să-ți spun, că n-ai știut,
Dar de primit, tu M-ai primit când, Eu stingher,
M-am arătat în chip sărman de băiețel …”
“O, Doamne, iartă-mă că-s tare prost!
Dar spune-mi Tu, a doua oară când a fost?
“A doua oară… știi săracul ce cereșea?
Nu el a fost, ci Eu M-am așezat la masa ta!
Mi-ați dat o pâine caldă și plăcintă,
Iar voi v-ați săturat cu coaja de la pită!
Ba am găsit, Mi-ați pus voi la plecare,
Câțiva bănuți ascunși în buzunare!
A treia oară, era seară… viscolea,
Și am venit în chip de Prunc, cu Maica Mea.
Tu Ne-ai văzut, iubitul Meu băiat
Și-n casa ta Ne-ai luat și-am înnoptat!
Și-n Rai, copile, Eu îți voi deschide poarta
Căci mila biruiește judecata!
Să nu te-oprești a face faptă bună
Că lângă faptă stă și o cunună!”

„Oaspetele” – Eliana Popa

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.