Lacrimi – Mihaela Răileanu

with Niciun comentariu

Cine ne vine în ajutor când suntem întristați? Cui să spunem toate problemele noastre? Răspunsul este Isus, El, care ne cunoaște cel mai bine. Poezia ne îndeamnă:

„Lacrimi? Să nu le spui la nimeni.
Să nu le-audă nimeni.
Ascultă-le cum picură-n tăcere când singur stai la vatră…
Să nu le știe nimeni!
Căci sau găsești o inimă de piatră
Sau inima de frate spre care te îndrepți
Se umple, se-nfioară de-ntreaga ta durere
La ce s-o întristezi? Vrei tu mângâiere?
O izbăvire vie? Așează-te-n genunchi
Cu deznădejdea mută și singur numai Lui
Tot ce-ți apasă gândul, ca un copil să-i spui
Căci numai El pe lume a mai simțit și știe
Ce-nseamnă o durere nemărginit tăcută ce inima sfâșie
Stă poate ascuns
Și mama se ascunde de copii
Ca să-ne-arate anume ce slabi și ce pustii suntem noi fără dânsa
Dar când zdrobiți ne vede cum ne-ncovoaie plânsul
Cu fruntea ca lovită, brăzdată de o cută
Din umbră se repede, asupra-ne se apleacă
Și vesel ca o mamă ne sărută.”

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.