Comuna Bucov este situată la aproximativ 5 km distanţă de oraşul Ploieşti, pe drumul naţional 1B, spre oraşul Buzău. Este o comună mare, cu aproximativ 10.000 de locuitori. În acest loc reformiştii sunt cunoscuţi ca popor deosebit, primii credinioşi fiind localnici, care, în preajma anilor 1935-1936 au ales să-şi schimbe religia ortodoxă şi să primească adevărul prezent referitor la Sabat şi la pregătirea pentru revenirea a doua oară a Domnului Hristos.

Ca toţi ceilalţi fraţi din ţară, bucovenii s-au confruntat cu problemele vieţii, fiind persecutaţi adesea pentru credinţa lor, plătind amenzi, fiind anchetaţi şi arestaţi. Ei au rămas însă credincioşi convingerilor lor şi au ţinut aprinsă făclia adevărului.

Fiind o zonă profitabilă din punct de vedere economic, în comună s-au mutat şi alţi credincioşi, comunitatea mărindu-şi astfel efectivul. Mai mulţi ani la rând comunitatea Bucov a ocupat un loc însemnat printre marile comunităţi ale ţării, ajungând până la peste 100 de membri. Numărul acesta considerabil a creat posibilitatea ca în biserica locală să se înfiinţeze un cor, iar apoi, în anul 1983, o fanfară. Formaţiile acestea au participat la majoritatea nunţilor şi înmormântărilor din ţară, contribuind astfel la predicarea cuvântului lui Dumnezeu printr-un alt mod decât cel clasic, obişnuit, imposibil de practicat uneori.

Întrunirile religioase din această comună aveau loc, prin rotaţie, în casele credincioşilor. Aceştia au ţinut cont să-şi construiască locuinţa în aşa fel încât să poată găzdui, la nevoie, un număr de 80-100 de persoane. Tot aici se făseau repetiţiile de cor şi fanfară.

După revoluţie a fost închiriată o sală de clasă în şcoala din comună, apoi o sală într-o altă locaţie care a revenit prin anumite împrejurări, proprietate a bisericii locale din Bucov. Construirea unei case de rugăciune speciale a continuat să fie visul fraţilor, vis care a fost realizat în vara anului 1998, în urma unor eforturi susţinute, a unor sacrificii majore şi a unui sprijin deosebit din partea lui Dumnezeu.

Credincioşii din Bucov au lucrat majoritatea la fostul CAP din comună. În urma desfiinţării acestei organizaţii, lor le-au revenit anumite drepturi băneşti, pe care le-au reunit şi au revendicat în schimbul acestora o clădire care a fost amenajată, ataşând alături o altă construcţie, imobilul servind astăzi ca loc de reuniune pentru fraţii din Bucov, şi sediu al Conferinţei Muntenia.

Comunitatea Bucov nu mai are astăzi un număr atât de mare de membri, dat fiind faptul că multe familii s-au mutat în diferite ţări ale Europei. Ei continuă însă să se adune împreună, să organizeze diferite programe pentru tineret şi copii. La ora actuală există coruri de adulţi şi tineri, şi diferite alte grupuri care contribuie la înfrumuseţarea programelor de laudă la adresa lui Dumnezeu, pe plan local, sau la nivel de conferinţă.

Mai mult decât atât comunitatea Bucov continuă să fie un puternic centru de sprijin pentru diferite comunităţi şi grupe din conferinţă, ajutând la nevoie persoane aflate în dificultate, sprijinind proiecte misionare şi de caritate.

Comunitatea Pleaşa a fost unită până în anul 1998 cu comunitatea Bucov. Putem spune, pe drept cuvânt, că istoricul acestei comunităţi este inclus în cel al Bucovului.

Ulterior fraţii care locuiau în această comună au ales să-şi construiască o biserică şi s-au organizat astfel separat, împreună cu grupa Plopu. Ei participă însă regulat la activităţile importante din Bucov, sprijină formaţiile muzicale de aici şi au o contribuţie importantă la ceremoniile de înmormântare sau activităţile de evanghelizare.

„O altă comunitate importantă la Bucov este cea a Adventiștilor de Ziua a Șaptea. Ca biserică a apărut pe la 1844, fiind un cult neoprotestant. În România și la Bucov acest fenomen este pomenind începând cu 1912. La Bucov inițial au fost câteva familii de adventiști: Mișcă Alexandru, Mălăieșteanu, Tudor Constantin. Ulterior în anii 20 comunitatea s-a extins numeric. Ei au fost persecutați începând cu 1940 și în toată perioada comunistă. Un martir pentru religia lui a fost Mișcă Alexandru, închis în 1939 la Doftana, fiind, potrivit unui izvor oral, coleg de celulă cu Gheorghe Gheorghiu Dej. Motivul arestării pare să fi fost refuzul de a se înrola în armată. Cert este că Mișcă Alexandru a fost întemnițat din nou, după o scurtă perioadă de libertate, de către autoritățile comuniste.

Alături de el au mai fost arestați și alți membri ai comunității. Din nefericire el a murit în 1962 la Gherla, întâmplare care este descrisă într-una din cărțile memorialistice despre gulagul românesc.

În 1944 toți deținuții pe motive religioase au fost eliberați, dar comunismul a continuat persecuțiile religioase asupra acestor comunități. Ei erau chemași la securitate și anchetați pentru că aveau legături cu membrii acestei biserici în străinătate. Au fost cazuri în care li s-au propus colaborări, refuzate cu demnitate. În toți acești ani, de când în Bucov a apărut această biserică, membrii ei s-au integrat în comunitate, câștigând aprecierea localnicilor datorită conduite lor morale, dar și faptului că sunt buni meseriași în construcții, electronică, etc.  Comunitatea adventistă numără astăzi 100 membri și este într-o creștere evidentă. După 1990 ei au căpătat un prestigiu deosebit datorită mediatizării activității lor în presă. Între 1991 și 1995 au loc la Ploiești congrese mondiale ale bisericii adventiste de ziua a șaptea la care comunitatea bucoveană va fi o gazdă activă în desfășurarea unor secțiuni ale congresului la căminul cultural în 1991 și în 1995 la sediul fostului CAP.

Cel mai important lucru în activitatea acestei comunități, după părerea mea, este înființarea unui orfelinat numit Bethezda, în 1996. Aici s-a produs, după cum a declarat inimosul director, Cornel Stanciu, o „dumnezeiască minune”. 40 de copii cu probleme sociale deosebite sunt atent ocrotiți și îndrumați spre o viață mai bună. Rezultatele orfelinatului au obținut aprecierea autorităților. […]

Revenind la viața acestei comunități religioase se poate spune că este una dinamică ce poate juca rol major în Bucov în anii următori. Prosperitatea economică și principiile lor morale îi desemnează de multe ori ca posibil exemplu și model pentru toți.”

(Un vechi târg stins – Bucovul – monografie – de Dorin Stănescu, 2001).