Israeliții se apropiau de Țara Promisă – destinația lor finală, ultima lor țintă. Patruzeci de ani de călătorie prin pustie erau acum în urma lor. Din cauza atitudinii lor mereu nemulțumitoare, majoritatea dintre ei fuseseră lăsați în urmă, morți în deșert.

Satan nu era fericit. Ar fi făcut orice să împiedice poporul lui Dumnezeu să intre în Canaan. Acum s-a folosit de un profet apostat ca să cauzeze vătămare serioasă acelei mulțimi, pentru a-L face pe Dumnezeu să nu găsească plăcere în ei și ca ei să fie distruși. 

În trecut Balaam fusese un profet al lui Dumnezeu, dar apoi el a apostaziat. Acum fostul profet al lui Dumnezeu îi prezenta lui Balac un plan diavolesc despre cum să distrugă poporul lui Dumnezeu, chiar când erau la granițele Canaanului.

În planul său el a inclus prietenia cu păgânii, muzică senzuală, dans, femei senzuale și vin, ca să le întunece simțurile și să îi atragă într-o dezgustătoare și înjositoare idolatrie. 

Biblia rezumă totul spunând că „Israel locuia în Sitim; și poporul a început să se dea la curvie cu fetele lui Moab. Ele au poftit poporul la jertfele dumnezeilor lor; și poporul a mâncat, și s-a închinat până la pământ înaintea dumnezeilor lor.” (Numeri 25:1, 2)

Dumnezeu a trimis o plagă severă care a distrus 24 000 de israeliți. Analizând acest teribil dezastru moral și consecințele lui imediate, Pavel a scris: „Și aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei. Să nu fiți închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: <<Poporul a șezut să mănânce și să bea; și s-au sculat să joace.>> Să nu curvim, cum au făcut unii din ei… Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, și au fost scrise pentru învățătura noastră, peste care au venit sfârșiturile veacurilor.” (1 Corinteni 10:6-8, 11).

Trăim în pragul veșniciei. Acesta este un timp solemn și foarte periculos când ne așteptăm să-L vedem pe Domnul foarte curând, iar Satan va folosi cele mai puternice arme ale sale să împiedice pe poporul lui Dumnezeu să intre în Țară Promisă
din cer. 

„Satan cunoaște bine materialul cu care are de-a face în inima omului. El cunoaște acele trăsături din fiecare caracter, care pot fi mai ușor atacate, deoarece le-a studiat mii de ani cu o râvnă demonică și, în generațiile care au urmat una după alta, s-a străduit să-i răstoarne pe cei mai tari bărbați, prinți din Israel, prin aceleași ispite care au izbutit atât de teribil la Baal-Peor. În toate veacurile se găsesc epave de caracter, care au naufragiat la stâncile poftelor firii pământești. Pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, iar poporul lui Dumnezeu se află la granițele Canaanului, Satan, ca mai înainte, își va dubla eforturile, ca să-i împiedice să intre în Țara promisă. El întinde curse pentru fiecare suflet. Nu numai cei neștiutori și needucați trebuie să fie cu luare aminte. El va pregăti ispite și pentru acei care se găsesc în locurile cele mai de cinste și în slujbele cele mai sfinte; dacă poate să-i ademenească să-și întineze sufletul, atunci, prin ei, e în stare să-i ducă pe mulți la pieire. Și pentru aceasta se slujește de aceleași mijloace și astăzi, ca și acum trei mii de ani. Prin prietenii lumești, prin expunerea frumuseții, prin ispita căutării plăcerii, prin dezmăț, petreceri sau un pahar cu vin, el îi duce pe oameni la călcarea poruncii a șaptea…

Israeliții au fost ispitiți să păcătuiască într-un moment când se aflau într-o stare de tihnă și siguranță. Au pierdut din vedere să caute fără încetare fața lui Dumnezeu, au neglijat rugăciunea și s-au lăsat în voia unei deosebite încrederi în sine. Comoditatea și îngăduința de sine au lăsat nesupravegheată citadela sufletului și gândurile josnice și-au făcut intrare. Trădătorii de dincoace de ziduri au fost aceia care au dărâmat întăriturile principiilor și l-au trădat pe Israel, încredințându-l puterii lui Satan. În felul acesta caută Satan și în zilele noastre să nimicească sufletele. Un lung proces pregătitor, necunoscut lumii, se desfășoară în inimă înainte ca un creștin să săvârșească păcatul de față. Mintea nu coboară deodată de la curăție și sfințenie, la decădere, la patimi și fărădelege. E nevoie de timp pentru ca acei care sunt făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu să ajungă la nivelul brutelor sau al demonicului. Noi suntem schimbați prin privire. Omul care nutrește în inimă cugete necurate ajunge în cele din urmă să aibă plăcere de păcatele pe care altădată la privea cu scârbă.” (Patriarhi și profeți, pp. 457, 458 – sublinieri adăugate)

„Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă.” (1 Corinteni 10:12).

Fie ca Domnul să fie îndurător și milostiv cu poporul Său, pe măsură ce noi ne apropiem de Canaanul ceresc!