Ce noapte grea – Rebeca Mitrică

with Niciun comentariu

Ce noapte grea, ce noapte grea!…
O zare de lumină nu era.
Maria suspina privind în zări,
sub cerul greu.
Și tremura la pieptul ei
Copilul-Dumnezeu…

Ce noapte grea, ce noapte grea!…
În Betleem un țipăt izbucnea.
Din gene lacrimi grele picurau
ca flori de-april.
Și licărea pe orice prag
un sânge de copil.

Ce noapte grea, ce noapte grea!…
Un tropot lung din vale se-nălța.
Urcau pe Ghetsimani oțele reci
mereu mai sus.
și iată Iuda s-a oprit
la pieptul Lui Isus.

Ce noapte grea, ce noapte grea!…
Un negru văl în miez de zi cădea.
C-un dor neînțeles, murea Isus
nevinovat.
Și, peste nori, un cer întreg
plângea înfiorat.

Ce noapte grea, ce noapte grea!…
O rază de lumină nu era.
Maria suspina, privind în zări,
cu glasul frânt.
Și-o piatră rece a căzut
pe cel mai trist mormânt.

O noapte grea, o noapte grea…
apasă uneori și-n viața ta.
O noapte de fiori,
sub nori de plumb,
sub reci poveri.
Și parcă nu mai poate fi
O rază nicăieri…

Dar într-o zi, dar într-o zi,
lumina cea de sus va răsări!
Un tunet va chema
pe cel umil,
pe cel răpus.
Și-n fața noastră, printre nori,
va străluci Isus!

Ce noapte grea! – Costache Ioanid

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.