Cât de măreţ e Dumnezeu!
Văd marea cu talazuri grele,
Mă-nalţ pe munţii de bazalt
Și-mi zboară gândul printre stele,
Tot mai înalt.

Ce împărat îşi duce-oştirea
Spre un gigantic apogeu?
Acel ce-a pus în goluri firea,
Acel ce-a scris oricui menirea
Mai mult decât nemărginirea
E Tatăl meu!

Cât de temut e Dumnezeu!
Vuiau de pe Sinai ecouri
Când glasul Domnului vorbea.
Iar Moise-nainta prin nouri
Și tremura…

La Tronul Alb se strâng sfielnic
voievozi de foc din Empireu.
Şi heruvimii vin cucernic,
Slăvind Eternul Vistiernic.
Şi-acest Stăpân Atotputernic
E Tatăl meu!

Şi cât de bun e Dumnezeu!
Chiar dacă stelele bătrâne
Tot au o vreme când se-aştern,
Dar cine în Isus rămâne
E-un fiu etern!

Şi-n faţa slavei sclipitoare,
În ceasul lumii cel mai greu,
Acei cei ce-au dat pe sfinţi la fiare
Vedea-vor Forţa Creatoare
Eu voi şopti cu adorare:
E Tatăl meu…