Versuri

“Pentru noi s-a născut Prunc uitat într-o iesle, Pentru noi a venit ca să-mpartă o veste… Cât de mult ne-a iubit Tatăl nostru din cer!”

”O, de mai poţi să iei aminte, primeşte-mi singura povaţă. Ia ţinta lui Hristos în minte, căci timpul nu e bani, e viaţă!”

„Înfrânarea-i roadă sfântă, virtute neînfrântă Ancorată-n portul vieții, scut în anii tinereții. Să ne înfrânăm întruna, azi și-ntotdeauna.”

Am reușit să-mi astâmpăr gândul și să-l așez pe tot într-o scrisoare. Mai este mult? Când vei veni la mine? Păstrează-mă fecioară înțeleaptă.

„A plecat doar ca să revină După ce îmi va clădi, sus în ceruri, Un castel de lumină, Ca dragostea Lui, cât vecia să-mi țină!…”

„Trece timpul, se strecoară, Trece timpu-n goana mare și la noi nicio schimbare. Trece timpul ani la rândul, noi ne măgulim cu gândul…”

„Aștept pe Domnul ca să vină iară, mult mai frumos ca-n gândurile mele… Îl voi vedea atunci pe Cel care a îmbrățișat cu drag sufletul meu!”

„Privind spre cerul vieții ce trece așa grăbit Fă-ți timp, măcar o clipă, să vezi… Ești pregătit?” Să ascultăm mesajul poeziei.

„Mi-e tare dor de Tine… În zbuciumul din suflet caut tihnă; Să pot zidi acolo o cetate, Cetate de scăpare și odihnă”

„Știi ce mare e nevoia în aceste vremuri de privirea și cuvântul Tău! O privire de a Ta ne poate schimba, glasul Tău ne poate ridica!”

„Trezește-te și stai iar la spărturi Zidește în grabă vechile hotare Pământu-ntreg se umple de minuni E ultima solie de împăcare.”

„Jertfa inimilor noastre n-o să poată niciodată Îndeajuns să mulțumească pentru jertfa Ta curată! Noi suntem picătura, dragostea Ta oceanul”

„La cruce, miracolul s-a întâmplat Hristos l-a învins pe Cel răsculat Noi toți vom avea de ales, de gândit Pe cine alegem? Timpu-i sfârșit!”

„Isus, izvor de viață și lumină Ești soarele pe bolta cea senină; Ești lumii noastre tainică speranță […]” Ce reprezintă Isus pentru noi?

„În tranşeul cămăruţei tale, tu te rogi și te păstrezi curat. Dar, cum ieşi în lume, ce rafale, câte gloanţe şuieră turbat!”

„Cu suflet alb de nevinovăţie,
Învioraţi de-atâtea frumuseţi
Vin tinerii ca să-ţi aducă Ţie,
Isuse, zorii albei dimineţi. …”

„Să-ţi aminteşti când lupta e în toi
Că nu eşti singur… Cineva veghează
Ca tu, dintre durutele nevoi
Să ieşi zâmbind ca soarele-n amiază.”

„O, ferice de poporul care… Te alege […] Marele Păstor şi Rege! […] poporul peste care Tu pogori,[…] Duhul păcii-n revărsat de zori!”

„Cine ești? De unde vii? Unde mergi? Ce soartă ai? Care e rostul pe pământ?” Ne-am pus vreodată aceste întrebări? Cine știe răspunsul lor?

„Se-aude vuiet dinspre răsărit. Cerul se pregătește să coboare […] Și cântecul nemaicântat răsună, În care Mielul este proslăvit.”

„Adu-ți aminte că erai țărână…Te-am modelat cu propria Mea mână. În chipul tău…M-am zugrăvit pe Mine” Să ne gândim la cum am fost creați!

„Se vede parcă o grădină Și Doi care-au venit s-o vadă; Priviți Vierul și Stăpânul Privind smochinul fără roadă.” Ce se întâmplă cu pomul?

„Ceasul care vine, crezi că-l mai trăiești? […] Inimă voioasă, știi ce va urma?” Suntem gata să Îl întâmpinăm pe Isus?

„Cel mai minunat, este să poţi fi rege peste tine însuţi. Încoronarea ta o face Hristos când mergi pe drumul dinspre rău spre bine.”

Numai o stea te va conduce, Spre o iesle de unde vezi o cruce… Deschide-ți inima și fă un legământ. Și spune-I fericit „Isuse Te iubesc!”

„Doamne, port în gându-mi Cetatea mult promisă Ce-aşteaptă pregătită în cerul Tău cel sfânt.” Cât de mult așteptăm întâlnirea cu Domnul Isus?

„Bogăția mea e Domnul. N-am comori, îl am pe El. Cea mai mare achiziție e Isus, Divinul Miel… Mântuirea mea e scumpă, Viitoul mi-e măreț.”

„Dac-așa pe neașteptate, Domnul, într-o bună zi, Ar veni-n cămin la tine.. Oare tu cum l-ai primi?” I-ai deschide ușa, I-ai spune să intre?

„El e bun și multe iartă… Eşti al Lui, palmele Sale, Au înscris numele tău. Nu te da învins pe cale, Cu Isus vei fi mereu!”

„M-au întrebat doi trecători de unde am fericire
Le-am spus că o adun în zori
Din rugă cu iubire.”
Noi unde găsim fericirea?

„În univers trăiește, prin laudă, totul. Cerurile cântă simfonia culorilor din zori până în amurg…” Cine nu a auzit bucuria naturii?

„Am adormit cu gândul la speranță” – așa se începe poezia fratelui Nicu. Va veni o zi când Noul Ierusalim va fi în fața ochilor noștri!

„Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt
Zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea,
Dumnezeul meu în care mă încred!”

„Ferice de acel ce-n ceasul greu îşi aminteşte că există Dumnezeu. Şi mai ferice de acela ce, deodată, a înţeles că Dumnezeu e Tată!”

Am auzit despre Eutih? De ce a mers el la biserică? Ce s-a întâmplat în timpul predicii lui Pavel? Se aseamănă el cu unii dintre noi?

„Mulţumesc pentru mama mea, Doamne Pentru chemarea ei de înger păzitor Mulţumesc pentru zâmbet, mamă, Întotdeauna încălzeşte, cheamă.”

„Cuvântul cel mai îndrăgit Acel cuvânt ce spune toate Cum ai venit din infinit Căci o persoană te-a iubit E mama, ființe minunate.”

„Un om a sădit o vie”. Pe cine reprezintă vierii? Ce reprezintă via? Pot ajunge oamenii să se considere stăpâni când Dumnezeu le cere ceva?

„În ce țară nu mai știu Ar fi viețuit pe vremuri Un creștin giuvaergiu. Și la bine și la greu, El zicea întotdeauna: „Mare este Dumnezeu!””

„Prin har cunoastem vesnicia
Noi Te-adoram si Te slujim,
Prin ascultare ca Maria
Betania sa devenim.”
De ce plângea Isus la mormântul lui Lazăr?

„Cât de măreţ e Dumnezeu! Acel ce-a pus în goluri firea, Acel ce-a scris oricui menirea Mai mult decât nemărginirea E Tatăl meu!”

„Rămâi statornic pe calea vieții sfinte. El să îți fie Ținta și Țelul tău măreț, Privește doar la Isus, în ochii Lui ai preț.”

Știu că El trăiește și-n curând Îl voi vedea Voi gusta deplin iertare prin a Lui făgăduință Căci mi-a luminat cărarea în răbdare și credință

„La pieptul Tău e-atâta pace și sfântă fericire
Acolo am găsit izvorul de împlinire și iubire
Acolo lacrima se stinge și înflorește bucuria!”

„Omenirea aleargă de cele mai multe ori în direcția greșită…” Alergăm, dar către ce? Cum răspunzi „când te cheamă Dragostea”?

Numai Isus poate schimba noaptea grea într-una plină de lumină. Revenirea Lui va fi cel mai frumos răsărit. Și un început luminos pentru oamenii Săi.

”Caut un om!” se-aude-n zare vocea Celui Veșnic Sfânt. Strigătul străpunge cerul. Ești tu gata să poți spune: Sunt aici! Vorbește-mi Tată!”?

„De la iubire la speranță e doar un pas…
Iubirea nu trăiește acolo unde curajul a murit.
Privește cerul. Dumnezeu e iubire și speranță.”

„Câte se abat asupra stejarului, el rămâne veșnic neclintit Căci rădăcina-i împletită pe o Stâncă tare de granit” Să rămânem lângă El! Amin.

„Când vezi un om în suferință, oferă-i spijin cu credință!” Să dăm speranță celor din jurul nostru. Orice facem, să facem ca pentru El.

„De ce stai în deznădejde, tu, copil de Dumnezeu?” El ne promite că mereu va fi alături de noi, noi trebuie doar să ne încredem în El.

Caută Domnul cetate-ntre cetăţi
S-o-mbrace-n nemurire ca pentru cer mireasă
Cum şi-a ales Sionul altădată
Cetatea inimii tale să fie aleasă.

„Sunt mulți bolnavi, ce greu pot a trăi.
Un creștin adevărat rămâne drept și nemișcat
Privește cerul prin credință,
Așteaptă o făgăduință.”

Cât dăruim noi celor în nevoi? Să nu uitam că nu suntem stăpâni pe nimic și tot ce primim în această viață e de la El. Să-I mulțumim!

Știm că revenirea lui Isus este aproape, dar oare noi suntem gata pentru a-L întâmpina? Poezia ne invită să privim la slava și măreția Lui.

Ne-am întrebat vreodată cum este Dumnezeu? „Dumnezeu nu este tunet Ci un susur blând și dulce” Să ascultăm poezia despre măreția Lui.

„Nevoia de acum e de ferestre larg deschise către stradă”.
Să ne deschidem inimile pentru a face lucruri bune pentru cei din jurul nostru.

Să ascultăm poezia care ne îndeamnă să ne trezim la realitate, să nu ne preocupe lucrurile care trec, ci să fim gata pentru revenirea Lui.

„Ai fost cu mine totdeauna”, „M-ai salvat din chin, din moarte”. Să ascultăm poezia de mulțumire și să reținem că El ne este Nădejdea.

„Marea înfrângere a unui om este uitarea”. Totodată, poezia ne indică ce alte lucruri primim de la Dumnezeu. Să ascultăm recitarea ei.

„Va reveni Isus curând” este gândul predominant în această poezie. Să medităm împreună la apropiata Sa revenire, și la întâlnirea cu El.

Cine ne vine în ajutor când suntem întristați? Cui să spunem toate problemele noastre? Răspunsul sigur este Isus.

S-au întâlnit pe-un colț de gând „Suflet frumos” cu „suflet blând” Ce vor spune cele două suflete? Să ascultăm poezia fratelui Nicu Mitrică.

În cine putem să ne încredem? Poezia ne spune sa evităm lucrurile înșelătoare și să nu ne încredem în nimeni altcineva decât în Dumnezeu.

Doamne! Toată slava e a Ta! […] Mama, tata şi cu mine vrem din nou să Te slăvim și-mpreună, pe genunchi, Te-adorăm și-Ți mulțumim!

„O, Tată, ce eşti Tu? Cum eşti? Şi unde? Trăieşti ca mine?” Poate și noi ne întrebăm. Din poezia „Taine” învățăm mai multe despre El.

„În zori de zi și astăzi m-am trezit…” Suntem oare recunoscători pentru fiecare zi nouă care ne este oferită? Să-i mulțumim neîncetat.

„Deși sunt multe valuri ce spumegă în larg…”, chiar încercările de se abat asupra noastră tumultos, avem promisiunea că El, Stânca de granit, e cu noi.

„Doamne, Îți mulțumesc de soare
Că l-ai învățat să zboare,
Pe rotundul de Lumină
Făcând ziua mea senină.
Câte stele strălucesc
Cântă Tatălui Ceresc!”

Poți să ucizi cu o faptă rea, un gest necugetat sau un gând rău. Doar prin Isus te poți păstra curat și vei putea sta drept în ziua judecății.

Ai simțit vreodată că intențiile tale bune împiedică lucrarea pe care Domnul o dorește pentru tine? Să ne alăturăm și noi următoarei rugăciuni.

Care crezi că este menirea creștinului pe pământ? Vă invităm să vă răspundeți sincer la intrebările ridicate de următoarele versuri.

Care sunt nevoile creștinului în aceste vremuri? Cum poate vedea acesta bucurie în încercare? Răspunsurile le vom afla în versurile următoare.

Darul Cerului a fost măreț:
„Tu tot ce-aveai în lume
Și-n cer ne-ai dăruit”
Noi totuși Lui I-am dat:
„Doar patru răni de cuie
Și-o rană-n piept. Atât!”

„Curând, […] va intra în scenă veșnicia […] Prietene, […] cine în Scriptură se încrede, va vedea aceste momente.” Dorim să petrecem împreună veșnicia.

Lucrurile ce se vând în „Târgul lumii” pot fi numite valori? Prea adesea cumpărăm pentru că și alții cumpără „la grămadă”. Prețul este veșnicia! Merită?

Dacă vrei să afli ”teorema bunătății”, haideți să ascultăm poezia recitată de Roxana Tudorel și să o punem în practica zilnică.

Dacă astăzi te va întreba cineva de unde îți iei fericirea zilnică, tu ce vei răspunde? Să urmărim împreună răspunsul Alexiei Cazacu.

Domnul Isus îți vorbește astăzi prin versurile acestei poezii și te îndeamnă să te întorci la momentele când valorile erau ancorate în veșnicie. Ieremia 2:2

„Tăcerea Lui, a-nfiorat Pământul așa încât s-a scuturat de-amar… Chiar dacă nu a fost rostit Cuvântul, Pământul a-nțeles ce-nseamnă har! …”

„Am căutat iubirea ca pe-o comoară sfântă ca pe un cer de cântec în lumea de dureri. […] Am căutat zadarnic. Dar într-o primăvară, am întâlnit în cale…”

Mulți oameni în această lume aleargă după averi, după faimă sau doar ca să-și facă un nume. Totuși, ceea ce dăinuie e ceea ce am făcut pentru semeni.

Poate că mulți se întrebă cum a reușit o „turmă mică” să supraviețuiască în ultimii 2000 de ani. Vă invităm să ascultați un răspuns în versuri!

Vă invităm să ascultați o discuție, în versuri, între un bătrân sărac, dar sincer, și un om bogat, înfumurat. Ne pot duce banii în cer? Sau alta-i calea?

„Cuvântul bun al mamei nu-l lepăda copile! Ci-nseamnă-ți-le bine să i le-asculți pe toate, că nu-i pe lume nimeni ca ea să ți le-arate.”

Fie că ești aproape sau departe, „când ești trist sau când ești vesel, când e zi sau înserează, mama-n rugă pentru tine luptă iar cu Dumnezeu!”

„Se-mparte iarăși apă, se dă pâine și se vorbește despre-o altă hrană… Isus îşi cheamă iarăși ucenicii… Ce zici, iubite frate, vrei să vii?”

Ființă plină de iubire în tot ce faci, în tot ce crezi! Primește caldă mulțumire cu dorul nostru sfânt. Să ai în viață fericire și sus în cer și pe pământ!

Ce putem învăța de la un simplu fluturaș? Ieri, se plimba pe frunzulițe ca omidă, iar astăzi zboară colorat. Mâine, poate vom zbura și noi ca el, prin cer.

Biblia ne prezintă viața lui Iov, unul dintre cei mai încercați oameni! Noi cum răspundem încercărilor apăsătoare? Riscăm să dăm curs influențelor rele?

„Adio și la revedere” sunt versurile cu care Larissa Dumitrașcu a bucurat comunitatea noastră la sfârșitul uneia dintre vizitele sale în România.

Sabatul ne-a fost dat și ca să ne amintim creațiunea. Ce putem învăța din lucrurile care ne înconjoară, lucruri ieșite din mâna Creatorului?

Când am putem să ne facem timp pentru Dumnezeu, amânăm lucrul acesta în favoarea plăcerilor lumii. Tu când alegi să îți faci timp pentru Tatăl Ceresc?

Nu contează că este noapte, că suntem în mijlocul furtunii, că suntem sau nu mai buni ca alții. El este gata oricând să fie pentru noi „nădejde oportună”!

„A coborât Isus un cer întreg ca eu să pot urca măcar o treaptă, ca renăscut în gânduri și în faptă să știu ce să ascult și ce s-aleg”! Ce fac eu azi?

Isus nu s-a lăsat abătut de la scopul pentru care a venit în aceasta lume, salvarea omenirii. Ești gata să răspunzi mâinii Lui întinse către tine?

Cum ar trebui să fie viața noastră? În poezia „Fii larg la inimă”, recitată de Didina Militon, învățăm cum decurge o viață lipsită de regrete.

Societatea se împarte în două categorii, redate și în „Pilda celor 10 fecioare”. Pe noi cum ne va găsi strigarea „Iată mirele!”?

Toți am primit haina de nuntă, dar oare ne-am îmbrăcat cu ea? Suntem gata de „Nunta Mielușelului”? Mirele este gata să vină! Să fim pregătiți cu toții!